[Article originally published in Italian, then also in English and Spanish. Romanian translation made by Nakazaru/Ling Yu.]
Pentru Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, vreau să vă recomand vizionarea unui film foarte emoționant și plin de semnificații: “Train de vie – Trenul vieții”, de Radu Mihăileanu.
Filmul spune povestea comunității unui shtetl, o așezare evreiască din Europa de Est, care, confruntată cu înaintarea forțelor nazi-fasciste în 1941, încearcă să se salveze de la deportare. Shlomo, idiotul satului, propune consiliului de bătrâni o soluție absurdă, o idee demnă de un nebun, de fapt: să organizeze un simulacru de deportare, astfel încât să poată fugi în Palestina prin Uniunea Sovietică.
Acest film inserează cu abilitate un umor idiș subtil în realitatea tragică, monstruoasă și nebună a persecuției și deportărilor nazi-fasciste. În plus, ironia nu cruță diverse clișee despre evrei și neamuri, discuții teologice și diatribe politice.
Nu întâmplător regizorul Radu Mihăileanu a spus: “Umorul este ceea ce m-a făcut să supraviețuiesc ca evreu, ceea ce ne-a salvat viața și memoria”.
Naratorul este tocmai Shlomo, nebunul, ale cărui discursuri “absurde” devin treptat din ce în ce mai rezonabile în comparație cu situația în care se află evreii din shtetl-ul său.
“Au zburat camarazii noștri, au zburat agățați de o stea galbenă, târâți de un vânt furibund. Aveau teroare în ochi. Păsările zburau și nu se mai întorceau niciodată. Soarele s-a stins, iar stelele nu au mai apărut. Doar nori negri și foc.” (preluat dintr-un monolog de Shlomo)
Nu uitați niciodată.
Evgenij
Demoni di EFP, Wattpad e molto altro! 